Benchmark educațional
Școala Cunoașterii se află în aceeași familie de idei cu educația alternativă, educația holistică, pedagogiile centrate pe copil, atelierele creative și programele de educație non-formală care pun accent pe dezvoltarea potențialului individual.
Pun accent pe autonomia copilului, învățarea prin explorare, materiale concrete și ritm individual. Sunt apropiate de Școala Cunoașterii prin ideea că elevul nu trebuie forțat într-un tipar unic, ci ghidat să descopere.
Dezvoltă copilul prin artă, ritm, creativitate, activități practice și educație armonioasă. Sunt relevante ca model de inspirație pentru o educație care nu reduce copilul la performanță academică.
Abordare în care copilul este văzut ca ființă competentă, curioasă și expresivă. Educația se construiește prin proiecte, dialog, colaborare și multiple forme de exprimare: desen, mișcare, cuvânt, joc, muzică sau tehnologie.
Model centrat pe copil, colaborare și învățare activă. Este apropiat prin accentul pus pe participarea elevului, pe activități practice și pe transformarea clasei într-un mediu de învățare viu.
Acestea urmăresc dezvoltarea copilului ca întreg: minte, emoție, corp, creativitate, relații și valori. Școala Cunoașterii se apropie de acest model prin orientarea către formarea omului complet.
Programele non-formale completează școala prin ateliere, sport, arte, proiecte, mentorat și experiențe aplicate. Sunt cele mai apropiate de rădăcina socială a Școlii Cunoașterii.
Poziționare
Școala Cunoașterii nu copiază un singur sistem pedagogic. Ea combină spiritul educației alternative cu o direcție proprie: identificarea potențialului, accesul la resurse, consilierea în carieră, creativitatea, leadership-ul și întâlnirea copilului cu oameni, practici și informații care îi pot schimba traseul.
